Skip to main content

Jurnalul Diavolului

Dragalasa carte din imaginea alaturata nu are nimic de-a face cu satanismul, asa cum probabil va ganditi. Poate ca ii bucur pe unii si ii dezamagesc pe altii cand spun ca Jurnalul Diavolului nu cuprinde incantatii, ritualuri si 12 moduri de a fulgui o gaina.
Dupa cum bine observati, jurnalul este foarte vechi si poarta logo-ul domnului Luc, alias Nicholas D. Satan. Eu l-am gasit in Diverta si m-a costat 37 de lei. In seara cu pricina am ajuns foarte tarziu acasa si am avut ocazia sa o rasfoiesc abia la 1 noaptea. Bun moment! Chiar foarte bun pentru ras cu lacrimi!
Ce spuneti de cateva paragrafe?

"Eu Lucifer, arhanghel asistent si meserias recunoscut, unul dintre cei mai sclipitori si mai bine crescuti servitori ai CEO (Completa si Eterna Omniscienta), am hotarat sa tin o socoteala detaliata a carierei mele, sub forma unui jurnal."

"Urmeaza o saptamana aglomerata, acum, ca Dl. Grozav s-a decis sa inceapa proiectul "Creatia". Am sa ma straduiesc sa tin pasul cu inventiile Sale. E deja cu un pas inaintea mea; a inceput de dimineata, inainte sa fiu eu gata, si a creat lumina. M-am razbunat si am creat intunericul - dar a trebuit sa ma opresc, caci nu vedeam nimic."

"Ce ipocrit! El, care spunea ca mania este un pacat, nu este deloc satisfacut de cum merg lucrurile pe pamant, asa ca invoca un potop care sa-i curete pe toti pacatosii. Are standarde duble, sau ce? Toata munca mea se va duce pe apa sambetei."

"Martha Stewart e mancata! Am incercat sa scap de ea cand am incheiat contractul. Este o doamna plina de nerv, a insistat sa inspecteze imprejurimile si, inainte sa-mi dau seama ce se intampla, a aranjat cel de-al Treilea Cerc conform principiilor feng-shui, a organizat pe culori vatraiele, a acoperit Departamentul de Ulei Incins cu mileuri asortate , manusi pentru cuptor si sorturi, si a vopsit roabele intr-un albastru dragut. Si nu-mi aduceti aminte de bibelouri!"

Comments

  1. Incearca si Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar - CS Lewis

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Weapons of choice

Every time I become hurt, there’s this blade inside my mind that cuts through everything in its way. So shiny, so smooth, so silent! So comforting, knowing that I have it and can use it over and over again, to release my soul from any claws thrown my way.   How do you think it is, dancing your pain away, rising still half asleep, pushed back up on your feet, by a power that is never dormant? Today I picked my sword up again. I wish I hadn’t…I wish it were peace…but I felt a wound bleeding from my chest. And it woke me up, lift me up savagely and I reached for my weapon. It felt like I’ve never really let it out of my hand; my fingers curled around the old handle and memories started flooding the back of my eyes. I was so good at handling the sword. Still am.  So I lift it up above my head and started cutting the strings. I do it better when I’m getting a rhythm. So I called for a rhythm. My hands started moving methodically. My body entered a musical state. I w...

Four years and many dolls later

2 015 has started in complete denial for me. After over a year and a half of heartbreak, some stress that came with that and some guts that came out of nowhere and ripped some bandages covering a lot of bad bad things, I had decided it was time to practice being single. But not in a wallowing in self pity feeling sorry for myself kind of way, nor in a “men are terrible, I should only rely on pets” kind, either. Just being single and bei ng curious about every single experience, from having the morning coffee by myself, to fully functioning professionally and socially. Not that I had not been single before, but very rarely was I not “on the market”. So, half of 2014 I had been single and since December of that year, I had decided I actually was going to give this solo thing a try. It lasted four full months. It doesn’t look much in writing, either! Well, here is what happened! Armed with the will to practice curiosity and patience, I have started planning, for 2015, all those th...

Lectie de la bunicul meu

Cand ma inscrisese mama la gradinita, nu aveam mai mult de trei ani. Imi aduc aminte ca ma speria gramada aia ce copii guralivi si energici. Eu eram “puiul bunicii”, o femeie trecuta de cincizeci de ani, obisnuita sa respecte regulile sociale si sa le incalce flagrant pe cele familiale, strecurandu-mi prajituri intre mese si luandu-ma la ea ca sa scap de somnul de dupa-amiaza. Eu eram ursuletul ei de plus, iar viata mea toata se invartea in jurul ei. Ea ma ducea la gradinita, intr-un autobuz cu nazuri, care scartaia si se poticnea la fiecare intorsatura de roata. Ba odata, mi-am spart buza in bara de care ma tineam cu atata inversunare, ca sa nu fiu aruncata din scaun. Tot ea, bunica, ma lua de la gradinita, zambitoare ca de obicei. Si punctuala. Foarte important, asa, pentru “gradinitzari” care, odata ce incepe sa se goleasca clasa, incep a avea previziuni apocaliptice despre cum au fost abandonati de parinti. Dar parintii ajung mereu, asa ca visul lor cel mai urat se fasaie ca u...