a cat's thoughts

Au trecut 50 de ani de-atunci, nu-mi mai aduc aminte bine de ce… Dar mi-e limpede ca ziua de ieri mirosul coamei lui si extazul in care, orb, am uitat de ceea ce lasam inapoi. Era un cal tiganesc, cel mai frumos, cel mai mandru cal. Avea o coama bogata si puternica, intocmai ca o furtuna. Cand pornea la trap se cutremura pamantul sub copitele lui. Bulgari de tarana se trezeau la viata, cerand parca indurare, inainte de a se spulbera in nori de colb. Ai mai vazut vreodata un cal cu ochi albastri? Copilul care il asculta pe batran nu stia daca sa raspunda. Absorbit de poveste, se intreba acum daca omul carunt, dar inca un putere, care se proptise de marginea unei mese de lemn, chiar vroia un raspuns, sau totul facea parte din arta lui de a povesti. “Pai…” “Asta avea. Toti caii tiganesti au ochii albastri. Un albastru senin, dar de gheata; docil, dar strain. Din clipa in care mi s-a strecurat ideea in mintea mea netrebnica de copil ce abia pasea in viata si se credea zeu, din cli

De fiecare data cand lovesc cu sabia in aer, varful ei face un arc de lumina. Si din inaltimile la care o ridica bratul meu pana la destinatia caderii ei libere oglindeste in lama rece intreg universul. In mai putin de o secunda, soarele este tras in adancurile terestre pe un tais de katana. Si fiecare lovitura il oglindeste din nou si din nou, reinviindu-l si reingropandu-l pana cand oboseala se lasa grea pe brate. Atunci, arhitectura musculara isi cauta din nou resursele din care a izvorat, pentru a desavarsi lucrarea. Am vrut sa-l omor…in mintea mea. Ma plimbam pe strada, serioasa si grabita, ca de obicei, insa ritmul pasului meu alert nu era dat de vreo intarziere oarecare, ci de o dorinta pe cat de secreta pe atat de rusinoasa. Mi-a fost greu sa-mi recunosc placerea de a-l vedea mort. Insa mi-am spus ca in intimitatea gandurilor mele il pot ucide oricum si ori de cate ori vreau. Mi-am cladit apoi, cu privirea stralucitoare si concentrata, scena mortii perfecte. L-am pus pe un sc