Skip to main content

Cineva...

N-am vazut-o cand a venit…Asa spun unii. Dar eu am vazut-o venind. Si am crezut ca sunt bine inarmata sa joc. A trecut prin mine si m-a spulberat. Am uitat ca am stat vreodata in picioare.  Au disparut sunetele, culorile, ideile. Lumea s-a amestecat  haotic si creierul meu nu mai avea materie cu care sa lucreze.



Am lovit pamantul la un moment dat. Cred. N-am respirat, n-am clipit. M-am pierdut intr-o stare de coma ce m-a dus departe, m-a ascuns de durerile pe care nu le-as fi putut suporta constient. Nu stiu cine m-a gasit, ce mi-a facut, cat timp. Ceva ma reasambla. Fara rost, ma gandeam eu in momentele rarefiate de constienta . Nu simteam de unde pana unde durez si unde ma sfarsesc.

Cand am deschis ochii, am vrut sa urlu. Nu mai eram ce stiam. Si nu mai aveam ca fiu niciodata. Dar nu aveam forta sa imi urlu furia. Am vrut sa mor, sa ma intorc ca noua. Cerul ma strivea cu prea multa lumina. Eu eram un rebut.

Intr-o zi am clipit. Ce natural! Nu trebuia sa reinvatz sa clipesc. M-am mirat cum ochii mei stiau sa faca asta, fara sa-i invat, fara sa gandesc asta. Inca ma chinuiam sa respir. In locul corpului meu simteam un gol. As fi vrut sa vad daca mai e acolo.

Era. Cineva inca imi imgrijea ranile. Rana. Eram toata o rana. Venea, imi schimba pansamentele, ma hranea, imi masura semnele vitale. Nu imi spunea niciodata nimic. Dar stiam ca atunci cand pleaca, nu pleaca detot. Eram sub observatie constanta. Asta ma linistea. Ca daca mor, cineva va sti…

Cineva…

Am stat intinsa atat de multa vreme…Ani…Cineva s-a mirat cand a vazut ca incep sa ridic capul, sa fiu atenta la ce se petrece in jurul meu. Cu timpul, m-am ridicat. Picioarele sunt pentru sustinere. Drepti. Am facut-o anevoie si am cazut de multe ori. Si m-am speriat. Am zacut mai multe zile, mai degraba din cauza fricii care imi paralizase vointa de a continua sa ma readun.

Cineva credea ca voi putea vana din nou. Nu mi-a spus. Dar eu il auzeam oricum.

Au mai trecut ani…Cineva a observat ca incep sa ma misc aproape natural si ca spatiul in care traisem aproape patru ani imi devenise insuficient.  Mi-a lasat usa deschisa.  M-am rotit de cateva ori incercuind spatiul , intorcandu-ma spre patul pe care-l stiam si pe care il percepusem ca parte din mine atata timp… Am pocnit din coada nervos de usa de doua ori. Cand am pasit in afara casei mele, am simtit o curiozitate subtila ca o transa, care imi tot dadea ghes sa mai fac un pas. Inca unul. Inca unul. Inca unul.

Cineva inca ma urmareste.

Am fost in libertate suficient cat sa vanez si sa aflu ca ma pot hrani singura. Cineva ma vegheaza de departe. De curand am fost ranita iar. O rana mica, ar spune cineva. Dar m-am speriat. Am retrait uluirea exploziei si groaza agoniei care a urmat. Am urlat. Am fugit. Am lovit in jur. M-am ascuns. Am crezut ca voi muri din nou. Pana cand am auzit pe cineva spunandu-mi calm: “ E o rana superficiala. O sa-si revina. E mai mult speriata decat ranita.” Desigur, cineva nu a folosit cuvinte. Dar eu l-am auzit.

Comments

  1. AnonymousNovember 17, 2013 at 5:47 PM

    se numeste evolutie

    ReplyDelete
  2. CosminNovember 20, 2013 at 12:09 AM

    Uneori mi se pare tare fals sa te sperii de cineva pentru ca e un strain, unii chiar nu stiu sa se adapteze se pare... tu chiar nu ai vorbi cu un strain?
    Daca nu, atunci esti putin rea,egoista, gresesc?

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Four years and many dolls later

2 015 has started in complete denial for me. After over a year and a half of heartbreak, some stress that came with that and some guts that came out of nowhere and ripped some bandages covering a lot of bad bad things, I had decided it was time to practice being single. But not in a wallowing in self pity feeling sorry for myself kind of way, nor in a “men are terrible, I should only rely on pets” kind, either. Just being single and bei ng curious about every single experience, from having the morning coffee by myself, to fully functioning professionally and socially. Not that I had not been single before, but very rarely was I not “on the market”. So, half of 2014 I had been single and since December of that year, I had decided I actually was going to give this solo thing a try. It lasted four full months. It doesn’t look much in writing, either! Well, here is what happened! Armed with the will to practice curiosity and patience, I have started planning, for 2015, all those th...
Post a Comment
Read more

Despre Dumnezeu, ca nu exista ( partea intai )

Nu cred in magie. N-am incercat-o niciodata. Ma amuza babele cu ghiocul si ghicitorii in stele. Sunt, cred, varianta moderna a circului roman. O varianta in care sufletele si mintile ne sunt imbatate cu ambrozie si ne sunt purtate cat mai departe unul de celalalt , tocmai pentru nu se intalni vreodata si pentru a face loc intre ele unei lumi pe care nu ne-o explicam. O credem sau nu. Si atat. Nu cred in magie pentru ca nimeni nu mi-a demonstrat ca exista in afara mintii celui care o percepe. Dumnezeu insa....despre El stiu ca nu exista. Pentru ca l-am cautat, fara sa vreau, si n-am gasit nimic. Pe vremea cand nici nu stiam ca poti pune la indoiala existenta Lui, pe vremea cand lumea imi era inca infinita pentru ca nu luasem prea multe decizii. Luasem o singura decizie importanta: sa nu alerg pe la medici pentru un diagnostic care m-ar fi scapat de armata. Asa s-a intamplat ca am trait momente de o puritate a naturii cum nu mai intalnesti decat in zone neumblate sau in spatiile rurale u...
5 comments
Read more

Patru tipuri de femei care ingrozesc barbatii

Uite de ce tin eu cu barbatii la capitolul casatorie. Femeile cred ca este datoria barbatului sa se insoare, sa puna de niste copii, sa castige bani de intretinere, cumparaturi si vacante. Lista nu numai ca este de sute de ori mai lunga, dar se imbogateste continuu cu noi si noi preferinte care, devin, cu timpul, necesaruri. Iata cateva tipuri de femei care ingrozesc barbatii: Miloaga . Ea este in permanenta neajutorata. Nu-si poate desface capacul de la sticla de suc, nu poate cobori scarile de la autobus, nu poate verifica daca a incuiat usa de la apartament si cu siguranta nu poate sa mearga nicaieri neinsotita. E un fel de molima care se intinde si cere toata energia bietului mascul. De ce pica barbatii in plasa? Simplu. Pare o nimfa neajutorata care nu s-ar putea descurca in viata fara prezenta lor. Adica, vezi-Doamne, importanta lor in viata ei este vitala. Literalmente vitala! ONG-ul . Este femeia care face acte de binefacere barbatilor, cu sau fara voia lor. Iata cateva dintre...
5 comments
Read more