Skip to main content

Cine a fost mai intai: Dumnezeu sau Darwin?


Nu am fi lipsiti de religie daca am spune ca mai pastram urme ale stramosilor nostri homo-oricare. La urma urmei, pana si Biblia spune ca in materie de moda, Vechiul Testament era foarte eco-bio. Ma-ntreb cand a inceput Eva sa gateasca…
Cert este ca, dupa atatea milenii de dezoltare si evolutie, inca pastram obiceiuri “stravechi”, care ne aseamana cu prietenii nostri necuvantatori. Iata numai cateva dintre ele:

Cand ne imbolnavim incepem sa ne jegarim. Fie ca ne-am julit un genunchi, am facut gripa, sau ne-am marit pieptul cu doua implanturi cupa F, atunci cand vine vorba de stat la pat uitam ca prin minune de pieptene, lotiune tonica, spuma de ras si chiar de banalul sapun. Aratam de parca am venit de la adapostul de caini si ne scuzam tipic: “Stii eu am mai fost si bonav…”

Masculii inca fac dansul imperecherii. Sigur ca nu singuri! Si bineinteles, adaptat la evolutia noastra…bipeda. Ea se plimba, intamplator prin fata lui. El remarca si aparatul de locomotie il poarta, pe pilot automat, spre ea. Ii spune o fraza tampita, dar nu conteaza, ea se hlizeste. Nici n-aude ce spune el pentru ca este prea preocupata sa isi aranjeze decolteul. Odata aranjat, acesta isi face efectul: pupilele lui coboara pe el si raman acolo lipite parca decand lumea. Ea simte atasamentul lui si se bucura, dand din coada. Fac schimb de numere de telefon si id-uri de mess si temporar, drumurile li se despart, tocmai pentru a se reuni din nou, in acelasi dans al imperecherii. Sigur ca mai exista si alte scenarii, dar fiind variatii pe aceeasi tema, nu merita mentionate.

Barbatului nu i se ia din fata bucata de carne. Asta daca nu vrei sa fii muscata sau sa turbeze. Sunt doua lucruri pe care nu trebuie sa i le iei unui barbat: friptura si trusa lui de unelte. Acestea doua l-au purtat, fidele, de-a lungul istoriei, prin toate etapele: de la descoperirea focului, la alchimie, la razboaie, la goana dupa aur din Vestul American, pana in prezent, in marile corporatii. Friptura si trusa de unelte!

Inca mai credem ca suntem poligami din natura. De obicei, vina este aruncata asupra barbatului, el este cel care poate procrea 900 de copii pe luna daca vrea. Asta nu le face insa pe femei sa nu intre in categoria poligamiei. Un prieten imi spunea ca asta este din cauza ca, pe scurt, barbatii sunt programati genetic sa populeze planeta. Nu exista si un buton de OFF? N-ati auzit ca Pamantul e suprapopulat? Opriti-va!

Comments

  1. Nuuuuuuuuu... Nu e doar populat planeta. Este propagarea propriului material genetic... si asta de multe ori implica si eliminarea concurentei :)

    ReplyDelete
  2. Si cu eliminarea concurentei nu merge prea bine, nu? :P

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Weapons of choice

Every time I become hurt, there’s this blade inside my mind that cuts through everything in its way. So shiny, so smooth, so silent! So comforting, knowing that I have it and can use it over and over again, to release my soul from any claws thrown my way.   How do you think it is, dancing your pain away, rising still half asleep, pushed back up on your feet, by a power that is never dormant? Today I picked my sword up again. I wish I hadn’t…I wish it were peace…but I felt a wound bleeding from my chest. And it woke me up, lift me up savagely and I reached for my weapon. It felt like I’ve never really let it out of my hand; my fingers curled around the old handle and memories started flooding the back of my eyes. I was so good at handling the sword. Still am.  So I lift it up above my head and started cutting the strings. I do it better when I’m getting a rhythm. So I called for a rhythm. My hands started moving methodically. My body entered a musical state. I w...

Four years and many dolls later

2 015 has started in complete denial for me. After over a year and a half of heartbreak, some stress that came with that and some guts that came out of nowhere and ripped some bandages covering a lot of bad bad things, I had decided it was time to practice being single. But not in a wallowing in self pity feeling sorry for myself kind of way, nor in a “men are terrible, I should only rely on pets” kind, either. Just being single and bei ng curious about every single experience, from having the morning coffee by myself, to fully functioning professionally and socially. Not that I had not been single before, but very rarely was I not “on the market”. So, half of 2014 I had been single and since December of that year, I had decided I actually was going to give this solo thing a try. It lasted four full months. It doesn’t look much in writing, either! Well, here is what happened! Armed with the will to practice curiosity and patience, I have started planning, for 2015, all those th...

Lectie de la bunicul meu

Cand ma inscrisese mama la gradinita, nu aveam mai mult de trei ani. Imi aduc aminte ca ma speria gramada aia ce copii guralivi si energici. Eu eram “puiul bunicii”, o femeie trecuta de cincizeci de ani, obisnuita sa respecte regulile sociale si sa le incalce flagrant pe cele familiale, strecurandu-mi prajituri intre mese si luandu-ma la ea ca sa scap de somnul de dupa-amiaza. Eu eram ursuletul ei de plus, iar viata mea toata se invartea in jurul ei. Ea ma ducea la gradinita, intr-un autobuz cu nazuri, care scartaia si se poticnea la fiecare intorsatura de roata. Ba odata, mi-am spart buza in bara de care ma tineam cu atata inversunare, ca sa nu fiu aruncata din scaun. Tot ea, bunica, ma lua de la gradinita, zambitoare ca de obicei. Si punctuala. Foarte important, asa, pentru “gradinitzari” care, odata ce incepe sa se goleasca clasa, incep a avea previziuni apocaliptice despre cum au fost abandonati de parinti. Dar parintii ajung mereu, asa ca visul lor cel mai urat se fasaie ca u...