a cat's thoughts

M-am intrebat mereu cum apare inspiratia. N-am putut-o surprinde niciodata in momentul exact cand se strecoara din spatele usii gandurilor mele, cand incepe sa le dea tarcoale si sa le cante melodia ametitoare a creatiei, care sa le faca sa dantuiasca imperecheate si impletite dansul cel mai frumos vazut de ochiul pamantean. Caci gandurile, odata inlantuite, se astern singure pe hartie. Si miros a proaspat si se aud ca un ritm mut, dar teribil de hipnotic. Nu stiu cand incep sa devin doar instrumentul unor idei curajoase, venite de departe, de atat de departe ca mintea noastra nu poate reconstitui traseul pornind de la punctul de sosire spre infinitate, caci nu vede pana intr-acolo. Asadar, dragii mei, inspiratia, fumul magic care creeaza din increat, este cu greu stapanit de om. Cand mi-e dor sa stam de vorba, ma asez la masa de scris, inchid ochii si o rog sa poposeasca o clipa in casa mea si sa imi povesteasca minunatiile pe care le-a intalnit in calatoriile sale.

For the english version, please, scroll down. Este sunetul sinistru al strigatului in gol, al cuvintelor care pornesc disperate intr-o directie si se spulbera de un zid nevazut, care nu face decat ca creasca dimensiunea singuratatii. Inimile frante au un ecou specific nebuniei, fricii, abandonului si mortii iminente. Am descoperit asta prin muzica. Sistemul meu era parca programat din inconstient sa simta o atractie arbitrara pentru o anumita insiruire de sunete. Abia la o a doua, a treia, sau a patra ascultare, cand savurasem deja linia melodica si avem rabdarea sa ascult atent versurile, imi dadeam seama ca acestea vorbesc despre singuratate, pierdere, disperarea in fata golului lasat de iubiri neimpartasite. Nu este vorba de iubirile care lasa in urma amintiri frumoase, dar care s-au terminat pentru ca asa le-a fost scris. Inimile acelea nu se pierd, ele doar se transforma, ingloband experienta prin care au trecut si asimiland-o in timp. Nu, eu vorbesc despre inimile care raman mu...

Cand i-am deschis usa ca sa plece, mi-a agatat sufletul. O durere atroce m-a facut sa ma agat zdravan de clanta. Cu cat se indeparta de usa inchisa in spatele lui, cu atat simteam ca-mi smulge din piept toata viata. Plecase cu sufletul meu in pumni si eu nu mai eram a mea. Nu reuseam sa ma adun, sa ma constientizez, eram rasfirata si nu stiam de unde pana unde durez si unde ma sfarsesc. Ma dezintegram, fara rostul de a mai fi. Acum era deja plecat departe. Iar pe mine ma lasase sa mor, sprijinita de usa. Nici macar nu ma culcase. Am ramas asa trei zile. Noptile veneau si plecau peste un corp inert, pierdut si abandonat. Mintea se pierduse si ea, prin cotloanele intortocheate ale creierului. Era greu si sa respir. Dupa doua zile in care nu mancasem nimic, ma simteam ca o stafie. Nu stiam daca mai sunt sau nu. Eram atat de mica pe dinafara si atat de sinistru de mare pe dinauntru. Spatiul interior mi se parea atat de vast pentru ca nu mai era “mobilat” cu nimic. Fusesera, candva, acolo n...

Acest articol este o poveste imaginata, fara sa faca referire la un personaj anume. Postez acest mesaj deoarece unii dintre dumneavoastra ( se pare ca destul de multi ), s-au regasit in acest portret. Faptul nu poate decat sa ma bucure, pentru ca astfel si-a implinit menirea. Va rog sa tineti cont de faptul personajele sunt fictive. Va multumesc si lectura placuta.! Ma apropiam de apogeul carierei mele. Eram un medic respectat si aveam propria mea afacere. Nici ca visam vreodata sa ajung o figura sociala atat de respectata si de indragita. M-am nascut intr-o familie saraca, iar drumul meu pana la desavarsirea profesionala a fost greu, ca al oricarui om care trebuie sa parcurga in decursul vietii toti pasii de la zero spre varful ametitor al gloriei. Mi-am sacrificat timpul pentru amoruri in salile spitalelor, urmandu-mi dorinta cea mai profunda: aceea de a deveni cel mai bun. Acum, multi spun ca am devenit cel mai bun. Eu simt ca inca mai pot creste. Cum spuneam, pana acum un timp, ...

Articolul de mai jos are o tenta feminista. Acesta nu oglindeste in totalitate opiniile autorului . Barbatii sunt o adevarata comoara. Si, ca orice comoara, trebuie descoperita cu ceva efort. Nu va descurajati cand nu vedeti sclipirea nestemata a look-ului sau IQ-ului lor, ea exista, doar ca este mai adanc ingropata. Lasand gluma la o parte, ideea acestei postari este ca noi, femeile, sa ne luminam putin in ceea ce priveste Adam si urmasii sai. Iata ce am aflat eu: Barbatii se indragostesc cu adevarat. Ati auzit vreodata de un barbat care sa spuna despre femeia care i-a cazut cu tronc " e plina de bani" ? Explicatia e simpla: niciodata nu este el cel care evalueaza averea ( nici macar pe-a lui ). De asta se ocupa doar femeile. Barbatilor nu le plac "discutiile despre relatie". Mai bine-i epilezi pe picioare cu ceara fierbinte! Asta pentru ca, de cele mai multe ori, ei nici nu vor sa se simta ca si cum ar fi intr-o relatie. Vor sa fie vanatori, asa cum au fost deca...

A trecut mult de la caderea mea in abis. Ani si ani…. In prezent s-a creat o “moda a iluminatilor” care apar la televizor, la posturile de radio sau isi publica zeci de carti in care sustin ca exista viata dupa moarte. Eu cred ca nici macar nu s-au plimbat pe marginea prapastiei. N-au simtit gustul prafului sec, de desertaciune. Majoritatea s-au bucurat in visele lor “din alfa” de gradini edenice pe care si le-ar fi putut la fel de bine construi intr-un joc 3d. Ii privesc uneori cu amuzament, alteori cu dezgust si ma intreb ce ii determina pe oameni sa creada orbeste in astfel de fantasme, de promisiuni de rai, de inaltare, de Samsara, sau Nirvana. Iluminarea despre care se vorbeste in cazul inteleptilor, miticilor bodhisattva, nu este o experienta fericita, de inaltare ca fulgul de la pamant. Iluminarea este o mare si muta durere, in care descoperi cat de “nimic” esti. Te copleseste un univers mai vast decat mintea poate cuprinde in limitele ei meschine, un univers static care te dezi...

Nu cred in magie. N-am incercat-o niciodata. Ma amuza babele cu ghiocul si ghicitorii in stele. Sunt, cred, varianta moderna a circului roman. O varianta in care sufletele si mintile ne sunt imbatate cu ambrozie si ne sunt purtate cat mai departe unul de celalalt , tocmai pentru nu se intalni vreodata si pentru a face loc intre ele unei lumi pe care nu ne-o explicam. O credem sau nu. Si atat. Nu cred in magie pentru ca nimeni nu mi-a demonstrat ca exista in afara mintii celui care o percepe. Dumnezeu insa....despre El stiu ca nu exista. Pentru ca l-am cautat, fara sa vreau, si n-am gasit nimic. Pe vremea cand nici nu stiam ca poti pune la indoiala existenta Lui, pe vremea cand lumea imi era inca infinita pentru ca nu luasem prea multe decizii. Luasem o singura decizie importanta: sa nu alerg pe la medici pentru un diagnostic care m-ar fi scapat de armata. Asa s-a intamplat ca am trait momente de o puritate a naturii cum nu mai intalnesti decat in zone neumblate sau in spatiile rurale u...

Oceanul Pacific scaldă în vest unul dintre cele mai războinice ţărmuri ale sale: Osaka. Oraşul, aşezat pe o pantă de versant, coboară în mare cu o înverşunare tipică sufletelor nipone: tinere, impulsive, arogante în eternitatea lor. Pentru că, acolo, sufletele nu mor. Ele îşi croiesc itinerarii celeste, poposesc în Nirvana, alunecând înapoi, într-un tăiş de sabie. Sabia samuraiului, katana, era considerată sufletul său. Cultul pentru katana şi pentru sufletul războinicilor medievali japonezi a dat naştere unui cod militar care nu a fost întrecut în stricteţe de niciun alt popor. Adepţii codului Bushido urmau reguli care acum ni s-ar părea absurde şi care, tocmai din acest motiv, ni-i transformă cu uşurinţă pe adepţii săi în personaje de poveste. Un samurai trebuia să ia o decizie într-un interval mai scurt de şapte respiraţii. Prinţul Naoshige a adăugat: “Dacă hotarârile tale sunt prea lente, 7 din 10 vor fi greşite.” E greu de înţeles modul de viaţă al unui samurai, care, cu fiecare ...

In Central Park, dis-de-dmineata, baiatul asta da trezirea. Cam asa...

Robert Pattinson Michael Jackson Jessica Simpson Hugh Grant Brad Pitt Angelina Jolie Pitt Harrison Ford The Osbournes Morgan Freeman Nicholas Cage Samuel L Jackson

Rockefeller Plaza Trump Towers Apple Store Manhattan Towers Carolina Herrera, intrand grabita in taxi Victoria's Secret Lumea din New York New York noaptea