Asaaa….dupa o alta zi tracasanta de serviciu si de vacuum ( da, merg la beauty salon, doar ma pregatesc sa-mi cunosc alesul; nu vreau sa-l intampine si extremitatile mele cu aspect de coaja de portocala) am revenit in lumea virtuala unde un accident binevenit de instalatie subterana a scos la suprafata barbati cata frunza cata iarba. Sincer, incep sa cred ca ideea asta, cum ca ar fi mai putini decat noi, femeile, e o conspiratie care sa ne faca sa acceptam poligamia…hmmm…
In seara asta se-ncarca greu site-ul. S-o mai fi aglomerat intre timp!
Ooo, nu, nu se poate sa te cheme Toyomaki si sa fii luat in serios de o romanca. Asta n-o sa se-ntample niciodata. Nu ne-am potrivi la…semantica.
Am gasit unul frumusel ca o papusa kokeshi. Dar mie, sincer, imi pare minor….cat? 25??!!! Poate de dinti de lapte!
Hei, am gasit o poza cu 5 tipi. Astia vin la pachet? Sau macar e pe alese?
Oficial, sunt speriata de dantura japonezilor! De ce tin tot timpul maxilarele inclestate cand zambesc, de parca le-ar fi teama sa nu scape vreo boaba de orez printre dinti? Stii ce, daca pana la urma imi gasesc marea iubire in Tokyo, sigur n-o sa mai am nevoie de capsator. As reusi in sfarsit sa aplic si eu regula aceea minunata - imbina utilul cu placutul.
Si surpriza mare!! Peste ce dau eu chiar si cand aleg Japonia? “pitziponc metrosexual...cea mai tare asta )))). De bine ce ziceam ca vreau ceva exotic, dau peste “Ady”. Romanii astia sunt mai ceva ca evreii: peste tot in lume si chiar unde nici cu gandul percutezi. Si ca orice manelist respectabil, Ady are bermude albe si adidasi Puma albi. Fara sosete pentru ca el nu transpira. El e un fel de Chuck Norris autohton.
Incepe sa dispara amuzamentul. Acum pe toti ii cheama la fel. Patratele – patratele. Unii mai multe, altii mai putine. Cred ca trebuie sa-mi apgradez tastatura, nu face fata pretentiilor ero…sentimentale.
Sau poate ar trebui sa-mi caut un american…See ya, cowboy! Yeee-haw!
In seara asta se-ncarca greu site-ul. S-o mai fi aglomerat intre timp!
Ooo, nu, nu se poate sa te cheme Toyomaki si sa fii luat in serios de o romanca. Asta n-o sa se-ntample niciodata. Nu ne-am potrivi la…semantica.
Am gasit unul frumusel ca o papusa kokeshi. Dar mie, sincer, imi pare minor….cat? 25??!!! Poate de dinti de lapte!
Hei, am gasit o poza cu 5 tipi. Astia vin la pachet? Sau macar e pe alese?
Oficial, sunt speriata de dantura japonezilor! De ce tin tot timpul maxilarele inclestate cand zambesc, de parca le-ar fi teama sa nu scape vreo boaba de orez printre dinti? Stii ce, daca pana la urma imi gasesc marea iubire in Tokyo, sigur n-o sa mai am nevoie de capsator. As reusi in sfarsit sa aplic si eu regula aceea minunata - imbina utilul cu placutul.
Si surpriza mare!! Peste ce dau eu chiar si cand aleg Japonia? “pitziponc metrosexual...cea mai tare asta )))). De bine ce ziceam ca vreau ceva exotic, dau peste “Ady”. Romanii astia sunt mai ceva ca evreii: peste tot in lume si chiar unde nici cu gandul percutezi. Si ca orice manelist respectabil, Ady are bermude albe si adidasi Puma albi. Fara sosete pentru ca el nu transpira. El e un fel de Chuck Norris autohton.
Incepe sa dispara amuzamentul. Acum pe toti ii cheama la fel. Patratele – patratele. Unii mai multe, altii mai putine. Cred ca trebuie sa-mi apgradez tastatura, nu face fata pretentiilor ero…sentimentale.
Sau poate ar trebui sa-mi caut un american…See ya, cowboy! Yeee-haw!
Comments
Post a Comment