a cat's thoughts

A trecut mult de la caderea mea in abis. Ani si ani…. In prezent s-a creat o “moda a iluminatilor” care apar la televizor, la posturile de radio sau isi publica zeci de carti in care sustin ca exista viata dupa moarte. Eu cred ca nici macar nu s-au plimbat pe marginea prapastiei. N-au simtit gustul prafului sec, de desertaciune. Majoritatea s-au bucurat in visele lor “din alfa” de gradini edenice pe care si le-ar fi putut la fel de bine construi intr-un joc 3d. Ii privesc uneori cu amuzament, alteori cu dezgust si ma intreb ce ii determina pe oameni sa creada orbeste in astfel de fantasme, de promisiuni de rai, de inaltare, de Samsara, sau Nirvana. Iluminarea despre care se vorbeste in cazul inteleptilor, miticilor bodhisattva, nu este o experienta fericita, de inaltare ca fulgul de la pamant. Iluminarea este o mare si muta durere, in care descoperi cat de “nimic” esti. Te copleseste un univers mai vast decat mintea poate cuprinde in limitele ei meschine, un univers static care te dezi...

Nu cred in magie. N-am incercat-o niciodata. Ma amuza babele cu ghiocul si ghicitorii in stele. Sunt, cred, varianta moderna a circului roman. O varianta in care sufletele si mintile ne sunt imbatate cu ambrozie si ne sunt purtate cat mai departe unul de celalalt , tocmai pentru nu se intalni vreodata si pentru a face loc intre ele unei lumi pe care nu ne-o explicam. O credem sau nu. Si atat. Nu cred in magie pentru ca nimeni nu mi-a demonstrat ca exista in afara mintii celui care o percepe. Dumnezeu insa....despre El stiu ca nu exista. Pentru ca l-am cautat, fara sa vreau, si n-am gasit nimic. Pe vremea cand nici nu stiam ca poti pune la indoiala existenta Lui, pe vremea cand lumea imi era inca infinita pentru ca nu luasem prea multe decizii. Luasem o singura decizie importanta: sa nu alerg pe la medici pentru un diagnostic care m-ar fi scapat de armata. Asa s-a intamplat ca am trait momente de o puritate a naturii cum nu mai intalnesti decat in zone neumblate sau in spatiile rurale u...