Ridicase garda. Pulberea din arena era inca adormita, neintinata de sangele bestiilor adversare. Dintre toti, el era cel mai firav. Avea o constitutie nobila, subtire, o piele sidefie si ochii de un albastru mistic. Suvitele negre ii erau adunate in varful capului, ca sa nu-i tulbure nimic vederea in lupta. Era burdusit de o armura pe care numai cu un echilibru magistral o putea sustine. Toti erau convinsi ca o sa piarda. Adversarul lui era cat un munte. Purta pe cap o piele de jaguar, cu tot cu colti, pe care el insusi o jupuise. Racnea de se cutremurau zidurile, iar spectatorii, jumatate inghetati de frica, jumatate atatati, urlau si ei. Era greu sa te concentrezi la o strategie. Cumva, insa, in mintea lui se infiripau idei care apoi alergau intre neuroni cu viteza luminii si intr-o clipita a inceput sa isi desprinda armura. Se facu liniste. Multimea si animalul din fata lui erau nedumeriti. O sa renunte la lupta asa de usor? Se va mai face varsare de sange? Vor avea spectacol sau ...