Skip to main content

Dansul frumusetii

Ma tot gandeam la o solutie prin care sa obtinem imaginea de sine pe care o dorim. Ma refer la aspect fizic. Cu totii vrem sa fim acceptati si mai mult, admirati, invidiati chiar, pentru ca suntem atractivi, plini de viata si foarte tineri.

Nu stiu cum este pentru voi, barbatii, dar femeile ar tine un post special pentru ideea de frumusete. Toate avem zilele noastre nu prea stralucite, in care ne simtim grase, urate, neingrijite si ne paleste o depresie si o lene care ne fac sa zacem in mijlocul patului in pijama. Ba daca mai avem si un mot prins neglijent care aluneca intr-o parte si in zona T isi face loc brav un cos...ei bine, asa arata o femeie care a capitulat.

Lumea spune ca nu exista retete. Eu ma incapatanez sa gasesc astfel de retete de stare de bine. Si cred ca am gasit una. Cu asta se duc kilogramele in plus, cosurile, unghiile casante si restul gramezii de probleme care ne fac pe noi, femeile, sa ne ascundem in haine care nu ni se potrivesc ( cui s-ar potrivi?!)

Secretul este ca atunci cand vrei sa ai mai putine kilograme sau sa arati mai bine, sa te simti ca si cum ai fi deja cum ti-ai dorit. Dar asta nu inseamna sa fabulezi si sa te gandesti ca deja ai 60 de centimetri in talie. Nu inseamna nici sa iti identifici calitatile, sa le pui in evidenta si sa camuflezi defectele. Ci sa gasesti ceva care sa te faca sa te simti uluitor, ametitor de atragatoare.

Danseaza! Singura. Alege orice tip de muzica. Ba, mai bine, nici nu alege. Este buna oricare. Apoi poarta ce vrei: pantofii cei mai buni, rochia cea mai sexy...sau nimic. Pentru ca esti singura, ai voie sa porti ce vrei. Si danseaza. Atunci, in mijlocul dansului, cand uiti complet de cum arati, esti constienta doar de ce vine din interior si ti se imprima in fiecare modulare a corpului. Atunci esti mai frumoasa ca niciodata!

Danseaza oricat si oricum. Si daca ai chef vreodata, lasa-i si pe altii sa te vada cat esti de frumoasa!

Comments

Popular posts from this blog

Four years and many dolls later

2 015 has started in complete denial for me. After over a year and a half of heartbreak, some stress that came with that and some guts that came out of nowhere and ripped some bandages covering a lot of bad bad things, I had decided it was time to practice being single. But not in a wallowing in self pity feeling sorry for myself kind of way, nor in a “men are terrible, I should only rely on pets” kind, either. Just being single and bei ng curious about every single experience, from having the morning coffee by myself, to fully functioning professionally and socially. Not that I had not been single before, but very rarely was I not “on the market”. So, half of 2014 I had been single and since December of that year, I had decided I actually was going to give this solo thing a try. It lasted four full months. It doesn’t look much in writing, either! Well, here is what happened! Armed with the will to practice curiosity and patience, I have started planning, for 2015, all those th...

Patru tipuri de femei care ingrozesc barbatii

Uite de ce tin eu cu barbatii la capitolul casatorie. Femeile cred ca este datoria barbatului sa se insoare, sa puna de niste copii, sa castige bani de intretinere, cumparaturi si vacante. Lista nu numai ca este de sute de ori mai lunga, dar se imbogateste continuu cu noi si noi preferinte care, devin, cu timpul, necesaruri. Iata cateva tipuri de femei care ingrozesc barbatii: Miloaga . Ea este in permanenta neajutorata. Nu-si poate desface capacul de la sticla de suc, nu poate cobori scarile de la autobus, nu poate verifica daca a incuiat usa de la apartament si cu siguranta nu poate sa mearga nicaieri neinsotita. E un fel de molima care se intinde si cere toata energia bietului mascul. De ce pica barbatii in plasa? Simplu. Pare o nimfa neajutorata care nu s-ar putea descurca in viata fara prezenta lor. Adica, vezi-Doamne, importanta lor in viata ei este vitala. Literalmente vitala! ONG-ul . Este femeia care face acte de binefacere barbatilor, cu sau fara voia lor. Iata cateva dintre...

Despre Dumnezeu, ca nu exista ( partea intai )

Nu cred in magie. N-am incercat-o niciodata. Ma amuza babele cu ghiocul si ghicitorii in stele. Sunt, cred, varianta moderna a circului roman. O varianta in care sufletele si mintile ne sunt imbatate cu ambrozie si ne sunt purtate cat mai departe unul de celalalt , tocmai pentru nu se intalni vreodata si pentru a face loc intre ele unei lumi pe care nu ne-o explicam. O credem sau nu. Si atat. Nu cred in magie pentru ca nimeni nu mi-a demonstrat ca exista in afara mintii celui care o percepe. Dumnezeu insa....despre El stiu ca nu exista. Pentru ca l-am cautat, fara sa vreau, si n-am gasit nimic. Pe vremea cand nici nu stiam ca poti pune la indoiala existenta Lui, pe vremea cand lumea imi era inca infinita pentru ca nu luasem prea multe decizii. Luasem o singura decizie importanta: sa nu alerg pe la medici pentru un diagnostic care m-ar fi scapat de armata. Asa s-a intamplat ca am trait momente de o puritate a naturii cum nu mai intalnesti decat in zone neumblate sau in spatiile rurale u...