Cine a citit Rudolf Steiner stie cat de fermecator si de uluitor este. In opinia mea, cartile lui sunt de citit cu creionul in mana si cu un caiet alaturi. Are atatea informatii pe decimetru patrat, ca daca vrem sa retinem ceva, trebuie sa aranjam ideile in materia cenusie foarte ordonat si logic. Cartea la care m-am gandit pentru prima duminica este "Christos si sufletul uman". Ca mai toate cartile lui Steiner, continutul inglobeaza o serie de conferinte, pe care acesta le-a sustinul intre anii 1912 - 1914.
Aici povesteste despre ce inseamna, de fapt, iertarea pacatelor. Atunci cand realizezi ca ai facut un lucru rau ( sa zicem un avort ) si te rogi sa fii iertat, divinitatea te aude. Dar nu te iarta pe tine pentru ce ai facut, ci iarta raul pe care l-ai facut. Adica anuleaza efectele raului pe care l-ai comis tu asupra lumii. (Sa zicem ca femeia trebuia sa nasca un copil care la maturitate ar fi descoperit leacul impotriva cancerului. Dumnezeu face sa se nasca o alta entitate care sa gaseasca leacul in timp util, dar mama plateste karma pe care a creat-o prin avort.) De aceea, cel mai bine e sa incercam sa ne ferim de asemenea imprejurari nefericite, pentru ca a face un lucru nepermis in ideea ca "lasa, ma iarta Doamne-Doamne" e cel mai frumos exemplu de a-ti fura caciula.
Asta este doar una dintre ideile prezentate in carte. Si, de fapt, nu este o idee. Nu cred ca Steiner a pus-o pe tava in urma unui proces intelectual. Doar era medium.
Tot aici aflati despre "coarda" pe care o avem intre suflet si divinitate, coarda pe care se face schimb de informatii neincetat. Asta, daca mai credea cineva ca Doamne-Doamne nu stie tot. Pe-acolo stie!
Comments
Post a Comment